Constitutia Romaniei

TITLUL I

Principii generale

ART. 1 Statul roman

(1)  Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.

(2)  Forma de guvernămant a statului roman este republica.

(3)  Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertătile cetătenilor, libera dezvoltare a personalitătii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintă valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.

(4)  Statul se organizează potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativă, executivă si judecătorească – in cadrul democratiei constitutionale.

(5)  In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.
ART. 2

Suveranitatea

(1)  Suveranitatea natională apartine poporului roman, care o exercită prin organele sale reprezentative,
constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.

(2) Nici un grup si nici o persoană nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.
ART. 3

Teritoriul

(1) Teritoriul Romaniei este inalienabil.

(2)  Frontierele tării sunt consfintite prin lege organică, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului international.

(3)  Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete. In conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii.

(4) Pe teritoriul statului roman nu pot fi strămutate sau colonizate populatii străine.
ART. 4

Unitatea poporului si egalitatea intre cetăteni

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman si solidaritatea cetătenilor săi.

(2) Romania este patria comună si indivizibilă a tuturor cetătenilor săi, fără deosebire de rasă, de
nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau
de origine socială.

ART. 5 Cetătenia

(1)  Cetătenia romană se dobandeste, se păstrează sau se pierde in conditiile prevăzute de legea organică.

(2)  Cetătenia romană nu poate fi retrasă aceluia care a dobandit-o prin nastere.

ART. 6

Dreptul la identitate

(1)  Statul recunoaste si garantează persoanelor apartinand minoritătilor nationale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitătii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

(2)  Măsurile de protectie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitătii persoanelor apartinand minoritătilor nationale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetăteni romani.

ART. 7

Romanii din străinătate

Statul sprijină intărirea legăturilor cu romanii din afara frontierelor tării si actionează pentru păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identitătii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai cărui cetăteni sunt.

ART. 8

Pluralismul si partidele politice

(1)  Pluralismul in societatea romanească este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.

(2)  Partidele politice se constituie si isi desfăsoară activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetătenilor, respectand suveranitatea natională, integritatea teritorială, ordinea de drept si principiile democratiei.

ART. 9

Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale

Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si isi desfăsoară activitatea potrivit statutelor lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor.

ART. 10

Relatii internationale

Romania intretine si dezvoltă relatii pasnice cu toate statele si, in acest cadru, relatii de bună vecinătate, intemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise ale dreptului international.

ART. 11

Dreptul international si dreptul intern

(1)  Statul roman se obligă să indeplinească intocmai si cu bună-credintă obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2)  Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3)  In cazul in care un tratat la care Romania urmează să devină parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constitutiei.

ART. 12

Simboluri nationale

(1) Drapelul Romaniei este tricolor; culorile sunt asezate vertical, in ordinea următoare incepand de la
lance: albastru, galben, rosu.

(2)  Ziua natională a Romaniei este 1 Decembrie.

(3)  Imnul national al Romaniei este „Desteaptă-te romane”.

(4)  Stema tării si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
ART. 13
Limba oficială

In Romania, limba oficială este limba romană. ART. 14 Capitala

Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti. TITLUL II

Drepturile, libertătile si indatoririle fundamentale

CAP. 1

Dispozitii comune

ART. 15

Universalitatea

(1)  Cetătenii beneficiază de drepturile si de libertătile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au
obligatiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
ART. 16

Egalitatea in drepturi

(1)  Cetătenii sunt egali in fata legii si a autoritătilor publice, fără privilegii si fără discriminări.

(2)  Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)  Functiile si demnitătile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetătenia romană si domiciliul in tară. Statul roman garantează egalitatea de sanse intre femei si bărbati pentru ocuparea acestor functii si demnităti.

(4)  In conditiile aderării Romaniei la Uniunea Europeană, cetătenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritătile administratiei publice locale.

ART. 17

Cetătenii romani in străinătate

Cetătenii romani se bucură in străinătate de protectia statului roman si trebuie să-si indeplinească obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tară. ART. 18

Cetătenii străini si apatrizii

(1)  Cetătenii străini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucură de protectia generală a persoanelor si a averilor, garantată de Constitutie si de alte legi.

(2)  Dreptul de azil se acordă si se retrage in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte.

ART. 19

Extrădarea si expulzarea

(1) Cetăteanul roman nu poate fi extrădat sau expulzat din Romania.

(2)  Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetătenii romani pot fi extrădati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe bază de reciprocitate.

(3)  Cetătenii străini si apatrizii pot fi extrădati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăste de justitie.
ART. 20

Tratatele internationale privind drepturile omului

(1)  Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertătile cetătenilor vor fi interpretate si aplicate in concordantă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2)  Dacă există neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

ART. 21

Accesul liber la justitie

(1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor, a libertătilor si a intereselor sale
legitime.

(2)  Nici o lege nu poate ingrădi exercitarea acestui drept.

(3)  Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

(4)  Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

CAP. 2

Drepturile si libertătile fundamentale

ART. 22

Dreptul la viată si la integritate fizică si psihică

(1)  Dreptul la viată, precum si dreptul la integritate fizică si psihică ale persoanei sunt garantate.

(2)  Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3)  Pedeapsa cu moartea este interzisă.

ART. 23

Libertatea individuală

(1) Libertatea individuală si siguranta persoanei sunt inviolabile.

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura
prevăzute de lege.

(3)  Retinerea nu poate depăsi 24 de ore.

(4)  Arestarea preventivă se dispune de judecător si numai in cursul procesului penal.

(5)  In cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăsească un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.

(6)  In faza de judecată instanta este obligată, in conditiile legii, să verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestării preventive si să dispună, de indată, punerea in libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au incetat sau dacă instanta constată că nu există temeiuri noi care să justifice mentinerea privării de libertate.

(7) Incheierile instantei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

(8)  Celui retinut sau arestat i se aduc de indată la cunostintă, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestării, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostintă numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9)  Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum si in alte situatii prevăzute de lege.

(10)  Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

(11)  Pană la rămanerea definitivă a hotărarii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(12)  Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decat in conditiile si in temeiul legii.

(13)  Sanctiunea privativă de libertate nu poate fi decat de natură penală.

ART. 24

Dreptul la apărare

(1)  Dreptul la apărare este garantat.

(2)  In tot cursul procesului, părtile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

ART. 25

Libera circulatie

(1)  Dreptul la liberă circulatie, in tară si in străinătate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitării acestui drept.

(2)  Fiecărui cetătean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tară, de a emigra, precum si de a reveni in tară.

ART. 26

Viata intimă, familială si privată

(1) Autoritătile publice respectă si ocrotesc viata intimă, familială si privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea insăsi, dacă nu incalcă drepturile si libertătile altora,
ordinea publică sau bunele moravuri.

ART. 27

Inviolabilitatea domiciliului

(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămane in domiciliul ori in
resedinta unei persoane fără invoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situatii:

a)  executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărari judecătoresti;

b)  inlăturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c)  apărarea securitătii nationale sau a ordinii publice;

d)  prevenirea răspandirii unei epidemii.

(3)  Perchezitia se dispune de judecător si se efectuează in conditiile si in formele prevăzute de lege.

(4)  Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afară de cazul infractiunilor flagrante.

ART. 28

Secretul corespondentei

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

ART. 29

Libertatea constiintei

(1)  Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrans să adopte o opinie ori să adere la o credintă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2)  Libertatea constiintei este garantată; ea trebuie să se manifeste in spirit de tolerantă si de respect reciproc.

(3)  Cultele religioase sunt libere si se organizează potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.

(4)  In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrăjbire religioasă.

(5)  Cultele religioase sunt autonome fată de stat si se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armată, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate.

(6)  Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a căror răspundere le revine.

ART. 30

Libertatea de exprimare

(1)  Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

(2)  Cenzura de orice fel este interzisă.

(3)  Libertatea presei implică si libertatea de a infiinta publicatii.

(4)  Nici o publicatie nu poate fi suprimată.

(5)  Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masă obligatia de a face publică sursa finantării.

(6)  Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7)  Sunt interzise de lege defăimarea tării si a natiunii, indemnul la război de agresiune, la ură natională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violentă publică, precum si manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8)  Răspunderea civilă pentru informatia sau pentru creatia adusă la cunostintă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

ART. 31

Dreptul la informatie

(1)  Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingrădit.

(2)  Autoritătile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetătenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

(3)  Dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protectie a tinerilor sau securitatea natională.

(4)  Mijloacele de informare in masă, publice si private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5)  Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitătii lor se reglementează prin lege organică.

ART. 32

Dreptul la invătătură

(1)  Dreptul la invătătură este asigurat prin invătămantul general obligatoriu, prin invătămantul liceal si prin cel profesional, prin invătămantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.

(2)  Invătămantul de toate gradele se desfăsoară in limba romană. In conditiile legii, invătămantul se poate desfăsura si intr-o limbă de circulatie internatională.

(3)  Dreptul persoanelor apartinand minoritătilor nationale de a invăta limba lor maternă si dreptul de a putea fi instruite in această limbă sunt garantate; modalitătile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4)  Invătămantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile legii.

(5)  Invătămantul de toate gradele se desfăsoară in unităti de stat, particulare si confesionale, in conditiile

legii.

(6)  Autonomia universitară este garantată.

(7)  Statul asigură libertatea invătămantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecărui cult. In scolile de stat, invătămantul religios este organizat si garantat prin lege.

ART. 33

Accesul la cultură

(1)  Accesul la cultură este garantat, in conditiile legii.

(2)  Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi ingrădită.

(3)  Statul trebuie să asigure păstrarea identitătii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitătii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.

ART. 34

Dreptul la ocrotirea sănătătii

(1)  Dreptul la ocrotirea sănătătii este garantat.

(2)  Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei si a sănătătii publice.

(3)   Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente,
maternitate si recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale si a activitătilor paramedicale, precum si
alte măsuri de protectie a sănătătii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

ART. 35

Dreptul la mediu sănătos

(1)  Statul recunoaste dreptul oricărei persoane la un mediu inconjurător sănătos si echilibrat ecologic.

(2)  Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3)  Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurător.

ART. 36

Dreptul de vot

(1) Cetătenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pană in ziua alegerilor inclusiv.

(2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate,
prin hotărare judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

ART. 37

Dreptul de a fi ales

(1)  Au dreptul de a fi alesi cetătenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevăzute in articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea in partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).

(2)  Candidatii trebuie să fi implinit, pană in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale, varsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi in Senat si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia de Presedinte al Romaniei.

ART. 38

Dreptul de a fi ales in Parlamentul European

In conditiile aderării Romaniei la Uniunea Europeană, cetătenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.

ART. 39

Libertatea intrunirilor

Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si desfăsura numai in mod pasnic, fără nici un fel de arme.

ART. 40

Dreptul de asociere

(1) Cetătenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere.

(2)    Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitătii, a integritătii sau a independentei Romaniei sunt neconstitutionale.

(3)    Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organică.

(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.

ART. 41

Munca si protectia socială a muncii

(1) Dreptul la muncă nu poate fi ingrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de muncă este liberă.

(2) Salariatii au dreptul la măsuri de protectie socială. Acestea privesc securitatea si sănătatea salariatilor,
regimul de muncă al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tară, repausul săptămanal,
concediul de odihnă plătit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesională,
precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.

(3)  Durata normală a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.

(4)  La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbatii.

(5) Dreptul la negocieri colective in materie de muncă si caracterul obligatoriu al conventiilor colective
sunt garantate.

ART. 42

Interzicerea muncii fortate

(1)  Munca fortată este interzisă.

(2)  Nu constituie muncă fortată:

a)  activitătile pentru indeplinirea indatoririlor militare, precum si cele desfăsurate, potrivit legii, in locul acestora, din motive religioase sau de constiintă;

b)  munca unei persoane condamnate, prestată in conditii normale, in perioada de detentie sau de libertate conditionată;

c)   prestatiile impuse in situatia creată de calamităti ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.

ART. 43

Dreptul la grevă

(1) Salariatii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice si sociale.

(2) Legea stabileste conditiile si limitele exercitării acestui drept, precum si garantiile necesare asigurării
serviciilor esentiale pentru societate.

ART. 44

Dreptul de proprietate privată

(1)  Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)  Proprietatea privată este garantată si ocrotită in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetătenii străini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeană si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe bază de reciprocitate, in conditiile prevăzute prin lege organică, precum si prin mostenire legală.

(3)  Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă si prealabilă despăgubire.

(4)  Sunt interzise nationalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită in proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5)  Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritătii.

(6)  Despăgubirile prevăzute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergentă, prin justitie.

(7)  Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinătăti, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8)  Averea dobandită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobandirii se prezumă.

(9)  Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.

ART. 45

Libertatea economică

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera initiativă si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.

ART. 46

Dreptul la mostenire

Dreptul la mostenire este garantat.

ART. 47

Nivelul de trai

(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică si de protectie socială, de natură să asigure cetătenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetătenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistentă medicală in unitătile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetătenii au dreptul si la măsuri de asistentă socială, potrivit legii.

ART. 48

Familia

(1)  Familia se intemeiază pe căsătoria liber consimtită intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea părintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.

(2)  Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3)  Copiii din afara căsătoriei sunt egali in fata legii cu cei din căsătorie.

ART. 49

Protectia copiilor si a tinerilor

(1)  Copiii si tinerii se bucură de un regim special de protectie si de asistentă in realizarea drepturilor lor.

(2)  Statul acordă alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie socială a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3)  Exploatarea minorilor, folosirea lor in activităti care le-ar dăuna sănătătii, moralitătii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4)  Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

(5)  Autoritătile publice au obligatia să contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viata politică, socială, economică, culturală si sportivă a tării.

ART. 50

Protectia persoanelor cu handicap

Persoanele cu handicap se bucură de protectie specială. Statul asigură realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participării efective a persoanelor cu handicap in viata comunitătii, respectand drepturile si indatoririle ce revin părintilor si tutorilor.

ART. 51

Dreptul de petitionare

(1)  Cetătenii au dreptul să se adreseze autoritătilor publice prin petitii formulate numai in numele semnatarilor.

(2)  Organizatiile legal constituite au dreptul să adreseze petitii exclusiv in numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3)  Exercitarea dreptului de petitionare este scutită de taxă.

(4)  Autoritătile publice au obligatia să răspundă la petitii in termenele si in conditiile stabilite potrivit

legii.

ART. 52

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1)  Persoana vătămată intr-un drept al său ori intr-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptătită să obtină recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

(2)  Conditiile si limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3)  Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită in conditiile legii si nu inlătură răspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credintă sau gravă neglijentă.

ART. 53

Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăti

(1)  Exercitiul unor drepturi sau al unor libertăti poate fi restrans numai prin lege si numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securitătii nationale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertătilor cetătenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamităti naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)  Restrangerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proportională cu situatia care a determinat-o, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertătii.

CAP. 3

Indatoririle fundamentale

ART. 54

Fidelitatea fată de tară

(1) Fidelitatea fată de tară este sacră.

(2) Cetătenii cărora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, răspund de indeplinirea cu
credintă a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune jurămantul cerut de lege.

ART. 55

Apărarea tării

(1)  Cetătenii au dreptul si obligatia să apere Romania.

(2)  Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.

(3)  Cetătenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pană la varsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, in conditiile legii organice.

ART. 56

Contributii financiare

(1)  Cetătenii au obligatia să contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.

(2)  Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure asezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3)  Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.

ART. 57

Exercitarea drepturilor si a libertătilor

Cetătenii romani, cetătenii străini si apatrizii trebuie să-si exercite drepturile si libertătile constitutionale cu bună-credintă, fără să incalce drepturile si libertătile celorlalti.

CAP. 4

Avocatul Poporului

ART. 58

Numirea si rolul

(1)  Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor si libertătilor persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate.

(2)  Avocatul Poporului si adjunctii săi nu pot indeplini nici o altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din invătămantul superior.

(3) Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.

ART. 59

Exercitarea atributiilor

(1)  Avocatul Poporului isi exercită atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si in libertătile lor, in limitele stabilite de lege.

(2)  Autoritătile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar in exercitarea atributiilor sale.

ART. 60

Raportul in fata Parlamentului

Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot contine recomandări privind legislatia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor si a libertătilor cetătenilor.

TITLUL III

Autoritătile publice

CAP. 1

Parlamentul

SECTIUNEA 1 Organizare si functionare

ART. 61

Rolul si structura

(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a
tării.

(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputatilor si Senat.

ART. 62

Alegerea Camerelor

(1)  Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale.

(2)  Organizatiile cetătenilor apartinand minoritătilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale. Cetătenii unei minorităti nationale pot fi reprezentati numai de o singură organizatie.

(3)  Numărul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorală, in raport cu populatia tării.

ART. 63

Durata mandatului

(1)  Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgentă, pană la incetarea acestora.

(2)  Alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfăsoară in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.

(3)  Parlamentul nou ales se intruneste, la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de la alegeri.

(4)  Mandatul Camerelor se prelungeste pană la intrunirea legală a noului Parlament. In această perioadă nu poate fi revizuită Constitutia si nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(5)  Proiectele de legi sau propunerile legislative inscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent isi continuă procedura in noul Parlament.

ART. 64

Organizarea internă

(1)  Organizarea si functionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute in bugetele aprobate de acestea.

(2)  Fiecare Cameră isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului.

(3)  Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(4)  Fiecare Cameră isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune.

(5)  Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuratiei politice a fiecărei Camere.

ART. 65

Sedintele Camerelor

(1) Camera Deputatilor si Senatul lucrează in sedinte separate.

(2) Camerele isi desfăsoară lucrările si in sedinte comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul
majoritătii deputatilor si senatorilor, pentru:

a) primirea mesajului Presedintelui Romaniei;

b) aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurărilor sociale de stat;

c) declararea mobilizării totale sau partiale;

d) declararea stării de război;

e) suspendarea sau incetarea ostilitătilor militare;

f)  aprobarea strategiei nationale de apărare a tării;

g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Tării;

h)        numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea
controlului asupra activitătii acestor servicii;

i)  numirea Avocatului Poporului;

j) stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;

k) indeplinirea altor atributii care, potrivit Constitutiei sau regulamentului, se exercită in sedintă comună.

ART. 66

Sesiuni

(1)  Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc in două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune incepe in luna februarie si nu poate depăsi sfarsitul lunii iunie. A doua sesiune incepe in luna septembrie si nu poate depăsi sfarsitul lunii decembrie.

(2)  Camera Deputatilor si Senatul se intrunesc si in sesiuni extraordinare, la cererea Presedintelui Romaniei, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel putin o treime din numărul deputatilor sau al senatorilor.

(3) Convocarea Camerelor se face de presedintii acestora.

ART. 67

Actele juridice si cvorumul legal

Camera Deputatilor si Senatul adoptă legi, hotărari si motiuni, in prezenta majoritătii membrilor.

ART. 68

Caracterul public al sedintelor

(1)  Sedintele celor două Camere sunt publice.

(2)  Camerele pot hotări ca anumite sedinte să fie secrete.

SECTIUNEA a 2-a

Statutul deputatilor si al senatorilor

ART. 69

Mandatul reprezentativ

(1)  In exercitarea mandatului, deputatii si senatorii sunt in serviciul poporului.

(2)  Orice mandat imperativ este nul.

ART. 70

Mandatul deputatilor si al senatorilor

(1)  Deputatii si senatorii intră in exercitiul mandatului la data intrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub conditia validării alegerii si a depunerii jurămantului. Jurămantul se stabileste prin lege organică.

(2)  Calitatea de deputat sau de senator incetează la data intrunirii legale a Camerelor nou alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

ART. 71

Incompatibilităti

(1) Nimeni nu poate fi, in acelasi timp, deputat si senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei functii publice de
autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilităti se stabilesc prin lege organică.

ART. 72

Imunitatea parlamentară

(1)  Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.

(2)  Deputatii si senatorii pot fi urmăriti si trimisi in judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fără incuviintarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea si trimiterea in judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecată apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3)  In caz de infractiune flagrantă, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei. In cazul in care Camera sesizată constată că nu există temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

SECTIUNEA a 3-a Legiferarea

ART. 73

Categorii de legi

(1)  Parlamentul adoptă legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.

(2)  Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.

(3)  Prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral; organizarea si functionarea Autoritătii Electorale Permanente;

b) organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice;

c)  statutul deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora;

d) organizarea si desfăsurarea referendumului;

e)  organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Apărare a Tării;

f)  regimul stării de mobilizare partială sau totală a fortelor armate si al stării de război;

g)  regimul stării de asediu si al stării de urgentă;

h) infractiunile, pedepsele si regimul executării acestora;

i)  acordarea amnistiei sau a gratierii colective;
j) statutul functionarilor publici;

k) contenciosul administrativ;

l) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecătoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi;

m) regimul juridic general al proprietătii si al mostenirii; n) organizarea generală a invătămantului;

o) organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locală;

p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele si protectia socială; r) statutul minoritătilor nationale din Romania; s) regimul general al cultelor;

t) celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice.

ART. 74

Initiativa legislativă

(1)   Initiativa legislativă apartine, după caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui număr de cel putin 100.000 de cetăteni cu drept de vot. Cetătenii care isi manifestă dreptul la initiativă legislativă trebuie să provină din cel putin un sfert din judetele tării, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie să fie inregistrate cel putin 5.000 de semnături in sprijinul acestei initiative.

(2)   Nu pot face obiectul initiativei legislative a cetătenilor problemele fiscale, cele cu caracter international, amnistia si gratierea.

(3)   Guvernul isi exercită initiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să il adopte, ca primă Cameră sesizată.

(4)   Deputatii, senatorii si cetătenii care exercită dreptul la initiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai in forma cerută pentru proiectele de legi.

(5)   Propunerile legislative se supun dezbaterii mai intai Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.

ART. 75

Sesizarea Camerelor

(1)  Se supun spre dezbatere si adoptare Camerei Deputatilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi si propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internationale si a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum si proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) si (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) si (5) si articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii si adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.

(2)  Prima Cameră sesizată se pronuntă in termen de 45 de zile. Pentru coduri si alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. In cazul depăsirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.

(3)  După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.

(4)  In cazul in care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră in competenta sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă si cea de-a doua Cameră este de acord. In caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se intoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv in procedură de urgentă.

(5)  Dispozitiile alineatului (4) referitoare la intoarcerea legii se aplică in mod corespunzător si in cazul in care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenta decizională apartine primei Camere.

ART. 76

Adoptarea legilor si a hotărarilor

(1)  Legile organice si hotărarile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majoritătii membrilor fiecărei Camere.

(2)  Legile ordinare si hotărarile se adoptă cu votul majoritătii membrilor prezenti din fiecare Cameră.

(3)  La cererea Guvernului sau din proprie initiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgentă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

ART. 77

Promulgarea legii

(1)  Legea se trimite, spre promulgare, Presedintelui Romaniei. Promulgarea legii se face in termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(2)  Inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

(3)  Dacă Presedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constitutionalitătii ei, promulgarea legii se face in cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curtii Constitutionale, prin care i s-a confirmat constitutionalitatea.

ART. 78

Intrarea in vigoare a legii

Legea se publică in Monitorul Oficial al Romaniei si intră in vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută in textul ei.

ART. 79

Consiliul Legislativ

(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele
de acte normative in vederea sistematizării, unificării si coordonării intregii legislatii. El tine evidenta
oficială a legislatiei Romaniei.

(2) Infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.

CAP. 2

Presedintele Romaniei

ART. 80

Rolul Presedintelui

(1)  Presedintele Romaniei reprezintă statul roman si este garantul independentei nationale, al unitătii si al integritătii teritoriale a tării.

(2)  Presedintele Romaniei veghează la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritătilor publice. In acest scop, Presedintele exercită functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.

ART. 81

Alegerea Presedintelui

(1)  Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

(2)  Este declarat ales candidatul care a intrunit, in primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor inscrisi in listele electorale.

(3)  In cazul in care nici unul dintre candidati nu a intrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numărului de voturi obtinute in primul tur. Este declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare număr de voturi.

(4)  Nici o persoană nu poate indeplini functia de Presedinte al Romaniei decat pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi si succesive.

ART. 82

Validarea mandatului si depunerea jurămantului

(1) Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutională.

(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedintă
comună, următorul jurămant:

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea si priceperea pentru propăsirea spirituală si materială a poporului roman, să respect Constitutia si legile tării, să apăr democratia, drepturile si libertătile fundamentale ale cetătenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritorială a Romaniei. Asa să-mi ajute Dumnezeu!”.

ART. 83

Durata mandatului

(1)  Mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani si se exercită de la data depunerii jurământului.

(2)  Presedintele Romaniei isi exercită mandatul pană la depunerea jurămantului de Presedintele nou ales.

(3) Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, prin lege organică, in caz de război sau de
catastrofă.

ART. 84

Incompatibilităti si imunităti

(1)  In timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid si nu poate indeplini nici o altă functie publică sau privată.

(2)  Presedintele Romaniei se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică in mod corespunzător.

ART. 85

Numirea Guvernului

(1)  Presedintele Romaniei desemnează un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.

(2)  In caz de remaniere guvernamentală sau de vacantă a postului, Presedintele revocă si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3)  Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compozitia politică a Guvernului, Presedintele Romaniei va putea exercita atributia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

ART. 86

Consultarea Guvernului

Presedintele Romaniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importantă deosebită.

ART. 87

Participarea la sedintele Guvernului

(1)  Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes national privind politica externă, apărarea tării, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, in alte situatii.

(2)  Presedintele Romaniei prezidează sedintele Guvernului la care participă.

ART. 88

Mesaje

Presedintele Romaniei adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii. ART. 89

Dizolvarea Parlamentului

(1)  După consultarea presedintilor celor două Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai după respingerea a cel putin două solicitări de investitură.

(2)  In cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(3)  Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgentă.

ART. 90

Referendumul

Presedintele Romaniei, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.

ART. 91

Atributii in domeniul politicii externe

(1)  Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil. Celelalte tratate si acorduri internationale se incheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2)  Presedintele, la propunerea Guvernului, acreditează si recheamă reprezentantii diplomatici ai Romaniei si aprobă infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3)  Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langă Presedintele Romaniei.

ART. 92

Atributii in domeniul apărării

(1)  Preşedintele Romaniei este comandantul forţelor armate si indeplineste funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Tării.

(2)  El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea partială sau totală a fortelor armate. Numai in cazuri exceptionale, hotărarea Presedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adoptare.

(3)  In caz de agresiune armată indreptată imporriva tării, Presedintele Romaniei ia măsuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostintă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află in sesiune, el se convoacă de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii.

(4)  In caz de mobilizare sau de război Parlamentul isi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află in sesiune, se convoacă de drept in 24 de ore de la declararea lor.

ART. 93

Măsuri exceptionale

(1)  Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgentă in intreaga tară ori in unele unităti administrativ-teritoriale si solicită Parlamentului incuviintarea măsurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

(2)  Dacă Parlamentul nu se află in sesiune, el se convoacă de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgentă si functionează pe toată durata acestora.

ART. 94

Alte atributii

Presedintele Romaniei indeplineste si următoarele atributii:

a)  conferă decoratii si titluri de onoare;

b)  acordă gradele de maresal, de general si de amiral;

c)  numeste in functii publice, in conditiile prevăzute de lege;

d)  acordă gratierea individuală.

ART. 95

Suspendarea din functie

(1)  In cazul săvarsirii unor fapte grave prin care incalcă prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedintă comună, cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor, după consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se impută.

(2)  Propunerea de suspendare din functie poate fi initiată de cel putin o treime din numărul deputatilor si senatorilor si se aduce, neintarziat, la cunostintă Presedintelui.

(3)  Dacă propunerea de suspendare din functie este aprobată, in cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Presedintelui.

ART. 96

Punerea sub acuzare

(1)  Camera Deputatilor si Senatul, in sedintă comună, cu votul a cel putin două treimi din numărul deputatilor si senatorilor, pot hotări punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inaltă trădare.

(2)  Propunerea de punere sub acuzare poate fi initiată de majoritatea deputatilor si senatorilor si se aduce, neintarziat, la cunostintă Presedintelui Romaniei pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se impută.

(3) De la data punerii sub acuzare si pană la data demiterii Presedintele este suspendat de drept.

(4) Competenta de judecată apartine înaltei Curti de Casatie si Justitie. Presedintele este demis de drept
la data rămanerii definitive a hotărarii de condamnare.

ART. 97 Vacanta functiei

(1)   Vacanta functiei de Presedinte al Romaniei intervine in caz de demisie, de demitere din functie, de imposibilitate definitivă a exercitării atributiilor sau de deces.

(2)   In termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Romaniei, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte.

ART. 98

Interimatul functiei

(1) Dacă functia de Presedinte devine vacantă ori dacă Presedintele este suspendat din functie sau dacă se află in imposibilitate temporară de a-si exercita atributiile, interimatul se asigură, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.

(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88 – 90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale. ART. 99

Răspunderea presedintelui interimar

Dacă persoana care asigură interimatul functiei de Preşedinte al Romaniei săvarseste fapte grave, prin care se incalcă prevederile Constitutiei, se aplică articolul 95 si articolul 98. ART. 100

Actele Presedintelui

(1)   In exercitarea atributiilor sale, Presedintele Romaniei emite decrete care se publică in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta decretului.

(2)   Decretele emise de Presedintele Romaniei in exercitarea atributiilor sale prevăzute in articolul 91 alineatele (1) si (2), articolul 92 alineatele (2) si (3), articolul 93 alineatul (1) si articolul 94 literele a), b) si d) se contrasemnează de primul-ministru.

ART. 101

Indemnizatia si celelalte drepturi

Indemnizatia si celelalte drepturi ale Presedintelui Romaniei se stabilesc prin lege.

CAP. 3

Guvernul

ART. 102

Rolul si structura

(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii
interne si externe a tării si exercită conducerea generală a administratiei publice.

(2)  In indeplinirea atributiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.

(3)  Guvernul este alcătuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organică.

ART. 103

Investitura

(1)  Presedintele Romaniei desemnează un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultării partidului care are majoritatea absolută in Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.

(2)  Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului.

(3)  Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedintă comună. Parlamentul acordă incredere Guvernului cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor.

ART. 104

Jurămantul de credintă

(1)    Primul-ministru, ministrii si ceilalti membri ai Guvernului vor depune individual, in fata Presedintelui Romaniei, jurămantul de la articolul 82.

(2)    Guvernul in intregul său si fiecare membru in parte isi exercită mandatul, incepand de la data depunerii jurămantului.

ART. 105

Incompatibilităti

(1) Functia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei functii publice de autoritate,
cu exceptia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei functii
de reprezentare profesională salarizate in cadrul organizatiilor cu scop comercial.

(2) Alte incompatibilităti se stabilesc prin lege organică.
ART. 106

Incetarea functiei de membru al Guvernului

Functia de membru al Guvernului incetează in urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevăzute de lege. ART. 107 Primul-ministru

(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordonează activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2)  Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe primul-ministru.

(3)  Dacă primul-ministru se află in una dintre situatiile prevăzute la articolul 106, cu exceptia revocării, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru, pană la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitătii exercitării atributiilor, incetează dacă primul-ministru isi reia activitatea in Guvern.

(4)  Prevederile alineatului (3) se aplică in mod corespunzător si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.

ART. 108

Actele Guvernului

(1)  Guvernul adoptă hotărari si ordonante.

(2)  Hotărarile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3)  Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevăzute de aceasta.

(4)  Hotărarile si ordonantele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de ministrii care au obligatia punerii lor in executare si se publică in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta hotărarii sau a ordonantei. Hotărarile care au caracter militar se comunică numai institutiilor interesate.

ART. 109

Răspunderea membrilor Guvernului

(1)  Guvernul răspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.

(2)  Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvarsite in exercitiul functiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecată apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

(3)  Cazurile de răspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.

ART. 110

Incetarea mandatului

(1)  Guvernul isi exercită mandatul pană la data validării alegerilor parlamentare generale.

(2)  Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a increderii acordate sau dacă primul-ministru se află in una dintre situatiile prevăzute la articolul 106, cu exceptia revocării, ori este in imposibilitatea de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile.

(3)  In situatiile prevăzute in alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103.

(4)  Guvernul al cărui mandat a incetat potrivit alineatelor (1) si (2) indeplineste numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pană la depunerea jurămantului de membrii noului Guvern.

CAP. 4

Raporturile Parlamentului cu Guvernul

ART. 111

Informarea Parlamentului

(1)  Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitătii lor, sunt obligate să prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. In cazul in care o initiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.

(2)  Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenta, participarea lor este obligatorie.

ART. 112

Intrebări, interpelări si motiuni simple

(1)   Guvernul si fiecare dintre membrii săi au obligatia să răspundă la intrebările sau la interpelările formulate de deputati sau de senatori, in conditiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

(2)   Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simplă prin care să-si exprime pozitia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.

ART. 113

Motiunea de cenzură

(1)  Camera Deputatilor si Senatul, in sedintă comună, pot retrage increderea acordată Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzură, cu votul majoritătii deputatilor si senatorilor.

(2)  Motiunea de cenzură poate fi initiată de cel putin o pătrime din numărul total al deputatilor si senatorilor si se comunică Guvernului la data depunerii.

(3)  Motiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data cand a fost prezentată in sedinta comună a celor două Camere.

(4)  Dacă motiunea de cenzură a fost respinsă, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, in aceeasi sesiune, o nouă motiune de cenzură, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajează răspunderea potrivit articolului 114.

ART. 114

Angajarea răspunderii Guvernului

(1)  Guvernul isi poate angaja răspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedintă comună, asupra unui program, a unei declaratii de politică generală sau a unui proiect de lege.

(2)  Guvernul este demis dacă o motiune de cenzură, depusă in termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată in conditiile articolului 113.

(3)  Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

(4)  In cazul in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face in sedinta comună a celor două Camere.

ART. 115

Delegarea legislativă

(1)  Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2)  Legea de abilitare va stabili, in mod obligatoriu, domeniul si data pană la care se pot emite ordonante.

(3)  Dacă legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pană la implinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei.

(4)  Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai in situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amanată, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.

(5)  Ordonanta de urgentă intră in vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere in procedură de urgentă la Camera competentă să fie sesizată si după publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Camerele, dacă nu se află in sesiune, se convoacă in mod obligatoriu in 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă in termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronuntă asupra ordonantei, aceasta este considerată adoptată si se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea in procedură de urgentă. Ordonanta de urgentă cuprinzand norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

(6)  Ordonantele de urgentă nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertătile si indatoririle prevăzute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri in proprietate publică.

(7)  Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege in care vor fi cuprinse si ordonantele ale căror efecte au incetat potrivit alineatului (3).

(8)  Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei.

CAP. 5

Administratia publică

SECTIUNEA 1

Administraţia publică centrală de specialitate

ART. 116 Structura

(1) Ministerele se organizează numai in subordinea Guvernului.

(2) Alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca
autorităti administrative autonome.

ART. 117 Infiintarea

(1) Ministerele se infiintează, se organizează si functionează potrivit legii.

(2) Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, in subordinea
lor, numai dacă legea le recunoaste această competentă.

(3) Autorităti administrative autonome se pot infiinta prin lege organică.
ART. 118

Fortele armate

(1)  Armata este subordonată exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitătii, a independentei si a unitătii statului, a integritătii teritoriale a tării si a democratiei constitutionale. In conditiile legii si ale tratatelor internationale la care Romania este parte, armata contribuie la apărarea colectivă in sistemele de aliantă militară si participă la actiuni privind mentinerea sau restabilirea păcii.

(2)  Structura sistemului national de apărare, pregătirea populatiei, a economiei si a teritoriului pentru apărare, precum si statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

(3)  Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplică, in mod corespunzător, si celorlalte componente ale fortelor armate stabilite potrivit legii.

(4)  Organizarea de activităti militare sau paramilitare in afara unei autorităti statale este interzisă.

(5)  Pe teritoriul Romaniei pot intra, stationa, desfăsura operatiuni sau trece trupe străine numai in conditiile legii sau ale tratatelor internationale la care Romania este parte.

ART. 119

Consiliul Suprem de Apărare a Tării

Consiliul Suprem de Apărare a Tării organizează si coordonează unitar activitătile care privesc apărarea tării si securitatea natională, participarea la mentinerea securitătii internationale si la apărarea colectivă in sistemele de aliantă militară, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a păcii.

SECTIUNEA a 2-a Administratia publică locală

ART. 120 Principii de bază

(1)    Administratia publică din unitătile administrativ-teritoriale se intemeiază pe principiile
descentralizării, autonomiei locale si deconcentrării serviciilor publice.

(2) In unitătile administrativ-teritoriale in care cetătenii apartinand unei minorităti nationale au o pondere
semnificativă se asigură folosirea limbii minoritătii nationale respective in scris si oral in relatiile cu
autoritătile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevăzute de
legea organică.

ART. 121

Autorităti comunale si orăsenesti

(1)  Autoritătile administratiei publice, prin care se realizează autonomia locală in comune si in orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii.

(2)  Consiliile locale si primarii functionează, in conditiile legii, ca autorităti administrative autonome si rezolvă treburile publice din comune si din orase.

(3)  Autoritătile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui si in subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

ART. 122

Consiliul judetean

(1) Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitătii consiliilor
comunale si orăsenesti, in vederea realizării serviciilor publice de interes judetean.

(2) Consiliul judetean este ales si functionează in conditiile legii.

ART. 123

Prefectul

(1) Guvernul numeste un prefect in fiecare judet si in municipiul Bucuresti.

(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitătile administrativ-teritoriale.

(3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organică.

(4)  Intre prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

(5)  Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

CAP. 6

Autoritatea judecătorească

SECŢIUNEA 1 Instantele judecătoresti

ART. 124

Infăptuirea justitiei

(1)  Justitia se infăptuieste in numele legii.

(2)  Justitia este unică, impartială si egală pentru toti.

(3)  Judecătorii sunt independenti si se supun numai legii.

ART. 125

Statutul judecătorilor

(1) Judecătorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii.

(2)  Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecătorilor sunt de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice.

(3)  Functia de judecător este incompatibilă cu orice altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din invătămantul superior.

ART. 126

Instantele judecătoresti

(1)  Justitia se realizează prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecătoresti stabilite de lege.

(2)  Competenta instantelor judecătoresti si procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

(3)  Inalta Curte de Casatie si Justitie asigură interpretarea si aplicarea unitară a legii de către celelalte instante judecătoresti, potrivit competentei sale.

(4)  Compunerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie si regulile de functionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5)  Este interzisă infiintarea de instante extraordinare. Prin lege organică pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.

(6)  Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autoritătilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. Instantele de contencios administrativ sunt competente să solutioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonante sau, după caz, prin dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale.

ART. 127

Caracterul public al dezbaterilor

Sedintele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.

ART. 128

Folosirea limbii materne si a interpretului in justitie (1) Procedura judiciară se desfăsoară in limba romană.

(2)  Cetătenii romani aparţinând minorităţilor nationale au dreptul să se exprime in limba maternă in fata instanţelor de judecată, in conditiile legii organice.

(3)  Modalitătile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreti sau traduceri, se vor stabili astfel incat să nu impiedice buna administrare a justitiei si să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesati.

(4)  Cetătenii străini si apatrizii care nu inteleg sau nu vorbesc limba romană au dreptul de a lua cunostintă de toate actele si lucrările dosarului, de a vorbi in instantă si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit.

ART. 129

Folosirea căilor de atac

împotriva hotărarilor judecătoresti, părtile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, in conditiile legii. ART. 130 Politia instantelor

înstantele judecătoresti dispun de politia pusă in serviciul lor.

SECTIUNEA a 2-a Ministerul Public

ART. 131

Rolul Ministerului Public

(1) In activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societătii si apără ordinea
de drept, precum si drepturile si libertătile cetătenilor.

(2) Ministerul Public isi exercită atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii.

(3) Parchetele functionează pe langă instantele de judecată, conduc si supraveghează activitatea de
cercetare penală a politiei judiciare, in conditiile legii.

ART. 132

Statutul procurorilor

(1)  Procurorii isi desfăsoară activitatea potrivit principiului legalitătii, al impartialitătii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei.

(2)  Functia de procuror este incompatibilă cu orice altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din invătămantul superior.

SECTIUNEA a 3-a

Consiliul Superior al Magistraturii

ART. 133

Rolul si structura

(1)  Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei.

(2)  Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a)  14 sunt alesi in adunările generale ale magistratilor si validati de Senat; acestia fac parte din două sectii, una pentru judecători si una pentru procurori; prima sectie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;

b)  2 reprezentanti ai societătii civile, specialisti in domeniul dreptului, care se bucură de inaltă reputatie profesională si morală, alesi de Senat; acestia participă numai la lucrările in plen;

c)   ministrul justitiei, presedintele înaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langă înalta Curte de Casatie si Justitie.

(3)  Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reinnoit, dintre magistratii prevăzuti la alineatul (2) litera a).

(4)  Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.

(5)  Hotărarile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.

(6)  Presedintele Romaniei prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.

(7)  Hotărarile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive si irevocabile, cu exceptia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

ART. 134 Atributii

(1)  Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecătorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii.

(2)  Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instantă de judecată, prin sectiile sale, in domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. In aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langă înalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.

(3)  Hotărarile Consiliului Superior al Magistraturii in materie disciplinară pot fi atacate la înalta Curte de Casatie si Justitie.

(4)  Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organică, in realizarea rolului său de garant al independentei justitiei.

TITLUL IV

Economia si finantele publice

ART. 135 Economia

(1)  Economia Romaniei este economie de piată, bazată pe libera initiativă si concurentă.

(2)  Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie;

b) protejarea intereselor nationale in activitatea economică, financiară si valutară;

c)  stimularea cercetării stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;

d) exploatarea resurselor naturale, in concordantă cu interesul national;

e)  refacerea si ocrotirea mediului inconjurător, precum si mentinerea echilibrului ecologic;

f)  crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitătii vietii;

g)  aplicarea politicilor de dezvoltare regională in concordantă cu obiectivele Uniunii Europene.
ART. 136

Proprietatea

(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2)  Proprietatea publică este garantată si ocrotită prin lege si apartine statului sau unitătilor administrativ-teritoriale.

(3)  Bogătiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietătii publice.

(4)  Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosintă gratuită institutiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, in conditiile legii organice.
ART. 137

Sistemul financiar

(1)   Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitătilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege.

(2)   Moneda natională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. In conditiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaste circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene.

ART. 138

Bugetul public national

(1)  Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.

(2)  Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

(3)  Dacă legea bugetului de stat si legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, se aplică in continuare bugetul de stat si bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pană la adoptarea noilor bugete.

(4)  Bugetele locale se elaborează, se aprobă si se execută in conditiile legii.

(5)  Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finantare.

ART. 139

Impozite, taxe si alte contribuţii

(1)  Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2)  Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile

legii.

(3) Sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in conditiile legii, numai
potrivit destinatiei acestora.

ART. 140 Curtea de Conturi

(1)  Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. In conditiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutionează de instantele judecătoresti specializate.

(2)  Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public national din exercitiul bugetar expirat, cuprinzand si neregulile constatate.

(3)  La cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice si raportează despre cele constatate.

(4)  Consilierii de conturi sunt numiti de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau innoit. Membrii Curtii de Conturi sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supusi incompatibilitătilor prevăzute de lege pentru judecători.

(5)  Curtea de Conturi se innoieste cu o treime din consilierii de conturi numiti de Parlament, din 3 in 3 ani, in conditiile prevăzute de legea organică a Curtii.

(6)  Revocarea membrilor Curtii de Conturi se face de către Parlament, in cazurile si conditiile prevăzute de lege.

ART. 141

Consiliul Economic si Social

Consiliul Economic si Social este organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de infiintare, organizare si functionare.

TITLUL V

Curtea Constitutională

ART. 142

Structura

(1)  Curtea Constitutională este garantul suprematiei Constitutiei.

(2)  Curtea Constitutională se compune din nouă judecători, numiti pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau innoit.

(3)  Trei judecători sunt numiti de Camera Deputatilor, trei de Senat si trei de Presedintele Romaniei.

(4)  Judecătorii Curtii Constitutionale aleg, prin vot secret, presedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5)  Curtea Constitutională se innoieste cu o treime din judecătorii ei, din 3 in 3 ani, in conditiile prevăzute de legea organică a Curtii.

ART. 143

Conditii pentru numire

Judecătorii Curtii Constitutionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, inaltă competentă profesională si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridică sau in invătămantul juridic superior.

ART. 144

Incompatibilităti

Functia de judecător al Curtii Constitutionale este incompatibilă cu oricare altă functie publică sau privată, cu exceptia functiilor didactice din invătămantul juridic superior.

ART. 145

Independenta si inamovibilitatea

Judecătorii Curtii Constitutionale sunt independenti in exercitarea mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia.

ART. 146 Atributii

Curtea Constitutională are următoarele atributii:

a)  se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;

b)  se pronuntă asupra constitutionalitătii tratatelor sau altor acorduri internationale, la sesizarea unuia dintre presedintii celor două Camere, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;

c)  se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre presedintii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori;

d)  hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicată si direct de Avocatul Poporului;

e)  solutionează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f)   veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si confirmă rezultatele sufragiului;

g)  constată existenta imprejurărilor care justifică interimatul in exercitarea functiei de Presedinte al Romaniei si comunică cele constatate Parlamentului si Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei;

i)   veghează la respectarea procedurii pentru organizarea si desfăsurarea referendumului si confirmă
rezultatele acestuia;

j) verifică indeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de către cetăteni; k) hotărăste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic; l) indeplineste si alte atributii prevăzute de legea organică a Curtii.

ART. 147

Deciziile Curtii Constitutionale

(1)  Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi incetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale dacă, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

(2)  In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale.

(3)  In cazul in care constitutionalitatea tratatului sau acordului international a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. Tratatul sau acordul international constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat.

(4)  Deciziile Curtii Constitutionale se publică in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

TITLUL VI

Integrarea euroatlantică

ART. 148

Integrarea in Uniunea Europeană

(1)  Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferării unor atributii către institutiile comunitare, precum si al exercitării in comun cu celelalte state membre a competentelor prevăzute in aceste tratate, se face prin lege adoptată in sedinta comună a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputatilor si senatorilor.

(2)  Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fată de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3)   Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplică, in mod corespunzător, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4)   Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului (2).

(5)   Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea să fie supuse aprobării institutiilor Uniunii Europene.

ART. 149

Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord

Aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată in sedinta comună a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputatilor si senatorilor.

TITLUL VII Revizuirea Constitutiei

ART. 150 Initiativa revizuirii

(1)   Revizuirea Constitutiei poate fi initiată de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o pătrime din numărul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetăteni cu drept de vot.

(2)   Cetătenii care initiază revizuirea Constitutiei trebuie să provină din cel putin jumătate din judetele tării, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie să fie inregistrate cel putin 20.000 de semnături in sprijinul acestei initiative.

ART. 151

Procedura de revizuire

(1)  Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

(2)  Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputatilor si Senatul, in sedintă comună, hotărăsc cu votul a cel putin trei pătrimi din numărul deputatilor si senatorilor.

(3)  Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

ART. 152

Limitele revizuirii

(1)   Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicană de guvernămant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.

(2)   De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertătilor fundamentale ale cetătenilor sau a garantiilor acestora.

(3)   Constitutia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgentă si nici in timp de război.

TITLUL VIII

Dispozitii finale si tranzitorii

ART. 153

Intrarea in vigoare

Prezenta Constitutie intră in vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeasi dată, Constitutia din 21 august 1965 este si rămane in intregime abrogată. ART. 154

Conflictul temporal de legi

(1)  Legile si toate celelalte acte normative răman in vigoare, in măsura in care ele nu contravin prezentei Constitutii.

(2)  Consiliul Legislativ, in termen de 12 luni de la data intrării in vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislatiei cu prezenta Constitutie si va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

ART. 155

Dispozitii tranzitorii

(1)  Proiectele de legi si propunerile legislative in curs de legiferare se dezbat si se adoptă potrivit dispoziţiilor constitutionale anterioare intrării in vigoare a legii de revizuire.

(2)  Institutiile prevăzute de Constitutie, existente la data intrării in vigoare a legii de revizuire, răman in functiune pană la constituirea celor noi.

(3)  Prevederile alineatului (1) al articolului 83 se aplică incepand cu următorul mandat prezidential.

(4)  Dispozitiile cu privire la Inalta Curte de Casatie si Justitie vor fi aduse la indeplinire in cel mult 2 ani de la data intrării in vigoare a legii de revizuire.

(5)  Judecătorii in functie ai Curtii Supreme de Justitie si consilierii de conturi numiti de Parlament isi continuă activitatea pană la data expirării mandatului pentru care au fost numiti. Pentru asigurarea innoirii Curtii de Conturi din 3 in 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi acestia vor putea fi numiti pentru incă un mandat de 3 ani sau de 6 ani.

(6)  Pană la constituirea instantelor judecătoresti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi vor fi solutionate de către instantele judecătoresti ordinare.

ART. 156

Republicarea Constitutiei

Legea de revizuire a Constitutiei se publică in Monitorul Oficial al Romaniei in termen de 5 zile de la data adoptării. Constitutia, modificată si completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dandu-se textelor o nouă numerotare.

Sunt milioane de probleme economice si sociale , pentru combaterea saraciei lucie, saraciei curata-marginalizare este rezultatul excluziunii sociale ce sunt promovate la periferia Societatii civile. Justitaia sa fie buna trebuie sa fie corecta. Politicii publice durabile si structurale ,pentru modernizarea cailor ferate, ar trebuie sa fie unele dintre obiectivele tuturor guvernelor politice. Nu sunt de loc reforme pentru ocupare :crearea de locuri de munca, flexibilizarea pietei muncii, facilitati si scutieri fiscale acolo unde este cazul pentru angajatori. Democratia are nevoie insa de mecanisme speciale prin care sa se poata „certifica” legitimitatea. Statul de drept nu poate sa fie fara respectarea drepturile omului si cele globale. Incalcarea drepturilor la locuire in institutii fundamentale, pentru grupuri marginalizate nu ofera justitiei sociala. Drepturile omului sunt inalienabile, adica nu pot fi instrainate .Nicio persoana fizica si juridica nu poate incalca drepturile omului deoarece sunt expresia obligatiile fundamentale prevazute in drepturile sale sunt legitime de nicio persoana nu are dreptul sa priveze pe cineva de drepturi. Din partea drepturilor omului pretinde ca nicio persoana sa nu fie mai presus de lege. Comunitatea drepturile omului prevede pacea, securitate sociala, promovarea si modernizarea sistemului de valori si democratie. Protectia si dezvoltarea economica si sociala formulate de libertatea presei de orice entitate sociala. Sistemul juridic din Romania are nevoie sa fie un regim al valorilor si legile sunt respectate in raport cu toti cetatenii. Sunt multe de facut si nu se face nimic!