Saptamana in care Churchill a ajuns egalul lui Stalin de Cristian Preda, europarlamentar

Senatorul PSD Serban Nicolae s-a facut remarcat ca redactor al decretului prin care Ion Iliescu il gratia pe Miron Cozma, apoi ca sofer al interlopului Catalin Voicu si, in ultimele luni, ca adversar fanatic al independentei Justitiei. Deunazi, el a explicat tarii ca Winston Churchill a fost un criminal la fel de mare ca Stalin. O teza iesita din subsolul ceausismului, care rescria istoria cu ajutorul unor minti confuze.

Majoritatea de azi casapeste nu doar epoca postbelica, ci si istoria recenta.


De pilda, starneste, inca, multe pasiuni realegerea lui Traian Basescu in 2009. Parlamentul n-a gasit de cuviinta sa faca o comisie speciala pentru a vedea cum am putea avea elevi mai bine educati sau varstnici mai sanatosi, dar a creat una despre „sufrageria lui G. Oprea”, in care s-ar fi facut manevre si masinatiuni misterioase, pentru ca Basescu sa fie reales.

Ultima marturie – inestimabila pentru istoricii viitorului – apartine unui fost ofiter de informatii, care a declarat ca militarii ar fi fortat ramanerea la Cotroceni a fostului presedinte. Nu aflam cum si de ce anume, dar ce mai conteaza!? Pentru naratiunea zilnica din care se hraneste propaganda anti-DNA, e suficient sa spui o gogomanie ca sa contezi cu adevarat in spatiul public.

In calea ridicolului nu exista bariera. De curand, jurnalistul care a lansat „bomba” despre intalnirile Kovesi-Oprea-Coldea, din seara turului decisiv al prezidentialelor din 2009, a scris si despre o alta zi hotaratoare pentru soarta tarii. Ziua in care Dragnea, Ghita si cea nelipsita din orice poveste spusa de corupti, Kovesi, si-au dat intalnire, inainte de Craciunul din 2013, pentru a face „pomana porcului”.

Pus sa confirme ca el a adus cele necesare operatiunii ramase pana acum secreta, liderul PSD a rostit cuvinte carora pana si un premiant Nobel pentru literatura precum Churchill le-ar fi invidiat eleganta stilistica: „daca este adevarata povestea porcului, acel porc e un nesimtit si un penal”.

Actualul presedinte e, la randul lui, o victima a pasiunii nestavilite de a rescrie trecutul, care bantuie majoritatea. Astfel, presedintele Camerei superioare, al doilea om in stat, l-a acuzat pe Iohannis ca, acum trei ani, ar fi fost ales nu de catre majoritatea cetatenilor romani veniti la urne, ci de catre un „stat paralel”, cu care – de la o vreme – Tariceanu se rafuieste aproape zilnic.

Despre misteriosul „stat paralel” vorbeste si fosta inamica a lui Tariceanu, Elena Udrea. Statul cu pricina ar fi fost creat, zice ea, „in 2009, in afara tarii”, printre agentii locali care l-au pus in aplicare aflandu-se – tineti-va bine! – dom’ Ontanu, care era pe atunci primar peste Obor si imprejurimi. Autorii ar fi de la CIA, dar cine se uita mai bine – explica Udrea – va vedea lupta dintre „Soros si cei din jurul lui si cei care se opun acestuia si care sunt destul de putini”. Se-ntelege ca ea si alti naratori ai delirului se afla, ca intotdeauna, de partea buna a baricadei.

Politicienii care conteaza azi in configurarea opiniei si, ma tem, a deciziei, sunt – sau vor sa para – clarvazatori. N-au nicio legatura cu cultura democratiei – ale carei repere le gasim la un Winston Churchill sau la dascalul lui Soros, K.R. Popper. Ei sunt rude cu mama Omida si cu alte vrajitoare.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Sunt milioane de probleme economice si sociale , pentru combaterea saraciei lucie, saraciei curata-marginalizare este rezultatul excluziunii sociale ce sunt promovate la periferia Societatii civile. Justitaia sa fie buna trebuie sa fie corecta. Politicii publice durabile si structurale ,pentru modernizarea cailor ferate, ar trebuie sa fie unele dintre obiectivele tuturor guvernelor politice. Nu sunt de loc reforme pentru ocupare :crearea de locuri de munca, flexibilizarea pietei muncii, facilitati si scutieri fiscale acolo unde este cazul pentru angajatori. Democratia are nevoie insa de mecanisme speciale prin care sa se poata „certifica” legitimitatea. Statul de drept nu poate sa fie fara respectarea drepturile omului si cele globale. Incalcarea drepturilor la locuire in institutii fundamentale, pentru grupuri marginalizate nu ofera justitiei sociala. Drepturile omului sunt inalienabile, adica nu pot fi instrainate .Nicio persoana fizica si juridica nu poate incalca drepturile omului deoarece sunt expresia obligatiile fundamentale prevazute in drepturile sale sunt legitime de nicio persoana nu are dreptul sa priveze pe cineva de drepturi. Din partea drepturilor omului pretinde ca nicio persoana sa nu fie mai presus de lege. Comunitatea drepturile omului prevede pacea, securitate sociala, promovarea si modernizarea sistemului de valori si democratie. Protectia si dezvoltarea economica si sociala formulate de libertatea presei de orice entitate sociala. Sistemul juridic din Romania are nevoie sa fie un regim al valorilor si legile sunt respectate in raport cu toti cetatenii. Sunt multe de facut si nu se face nimic!